Date: 8 septembrie 2013

Bible Text: |

In evanghelia duminicii a 23 a de peste an Cristos foloseste un limbaj foarte radical cand este vorba despre faptul de a fi discipolul Sau. Pentru mintea noastra inca umana si carnala este chiar socant si greu de inteles. Nu este suficient doar sa venim la Cristos ci trebuie sa-L iubim mai mult decat pe cei apropiati nouă : mama, tatăl, frații, surorile, etc.  Iudaismul cunoaste deja mai multe cazuri de oameni căsătoriți  care părăsesc totul pentru a se pune în serviciul unui învățător și pentru a se iniția pe lângă el în cunoașterea Legii. De altfel discipolul trebuia să-l însoțească pe maestru în toate deplasările sale. Avem cazul lui Elizeu care îl urmează pe Ilie (1Rg 19,21).  Originalitatea învățăturii evanghelice este dublă. Isus folosește un vocabular radical căci i se cere discipolului să rupă orice atașament familial care constitue un obstacol în comuniunea cu Cristos. Toate aceste relații umane care sunt legitime precum și iubirea propriei vieți nu trebuie să fie prioritare în raport cu urmarea și comuniunea cu Cristos.  A doua originalitate constă în faptul că separarea sau ruperea de familie nu are ca scop studierea Legii ci ea permite atașamentul profund și unic față de persoana lui Cristos și urmarea Lui până la crucea de pe Gologota.  Numai acela care reușește să ia această decizie radicală și dificilă poate fi discipolul lui Cristos. Desigur nu este vorba despre un simplu exercițiu uman, nu este vorba despre un simplu volontarism sau perfecționism. L-am primit pe Duhul Sfânt în inima noastră, am primit iubirea lui Dumnezeu în noi și numai în urma acestei experiențe de iubire unică și infinită și cu forța și lumina acestei iubiri divine putem face această alegere radicală care pare absurdă omului lumesc, omului rupt de Dumnezeu.

Isus continuă cu două imagini care țin de domeniul războiului, al luptei ( a construi un turn, a merge la război ) ceea ce înseamnă că a deveni discipolul lui Cristos înseamnă într-un fel să te înrolezi în armată în timp de război.  Nu trebuie să uităm că după căderea primilor îngeri care au devenit diavoli, aceștia duc un război împotriva lui Dumezeu și a creației Sale iar noi oamenii suntem prinși în această luptă.  A-L alege pe Cristos nu este o alegere superficială, nu este o joacă, și nu putem să facem lucrurile cu jumătate de măsură. Urmarea lui Isus implică lupta spirituală care nu este ușoară, care implică durere și suferință deoarece omul vechi din noi cum ar spune sf apostol Paul nu vrea să cedeze teren omului nou pe care l-am îmbrăcat la botez.

Cristos aduce o nouă condiție pentru a-L urma care de fapt nu este decât aplicarea celor de dinainte și anume faptul de a renunța la toate bunurile sale. Cine nu acționează în acest sens nu poate fi discipolul lui Cristos. Este vorba despre inima omului : cine este stăpânul inimii omului ? Dumnezeu sau bunurile materiale ? Cine îl mântuiește pe om Cristos sau bogățiile acestei lumi ?

Prin aceste parabole Cristos vrea să ne șocheze și să ne scoată din amorțeala gândirii noastre sărace, limitate și prea umană. Iubirea lui Dumnezeu este totul, fără această iubire omul este nimic, este pierdut și Isus știe bine lucrul acesta. De aceea în evanghelia acestei duminici ne invită la o reînoire a alegerii noastre. Ne invită să facem o alegere radicală și totală, demnă de libertatea și măreția omului.

Pr. Iosif Tiba

Download Files Notes